Sunt vremi de-ngrijorare, de plâns și de dureri,
Isus, dă mângâiere și dă-ne noi puteri,
Căci fără Tine, Doamne, suntem ca frunza-n vânt,
Purtați încol-și-ncoace, o umbră pe pământ,

Se-aud vești de războaie, popoare-s în exod,
De parcă-am fi pe vremea-mpăratului Irod,
Fug mulți cu teama-n suflet, trec granițe pe rând,
Bătrâni, bolnavi și mame cu prunci la sân plângând,

Abia-și târăsc piciorul prin pulberea din drum,
Privesc în urmă, totu-i ruină și e scrum,
Cu sufletele strânse, lăsându-și glia lor,
Pribegi, cu ochii-n lacrimi, cer lumii ajutor,

Dar...

Sunt oameni ce-și arogă un titlu pe pământ,
Conducători de țară ce nu au nimic sfânt,
Ajunși sus la putere, uită de neam, de toți
Și se unesc în clanuri de lași, de zbiri și hoți,

Percep biruri și taxe din ce în ce mai mari,
Omul de rând icnește sub jugul de samsari,
Iar parveniții-aceștia fac alianțe noi,
Sunt toți o buruiană, indiferent de soi,

În limuzine scumpe îi vezi pe bulevard
Și-au alocat și pensii speciale, ce hazard,
Bunicul și bunica, cu zeci de ani lucrați,
Din pensia mizeră, trăiesc ca niște-argați,

N-au bani de încălzire, de hrană prea puțin,
Ostracizați de virus, acuma, de Putin,
Își duc anii cu temeri, medicamente nu-s,
Ce le rămâne oare în sufletul răpus?

E multă decadență și depravare, vai!
Primordial e banul și jilțul unde stai,
Principii, curăție, credință, nu-i defel,
Unde e Domnul păcii, Isus Emanuel?

Dacă nu-i El la cârmă și nu Îl lași pe tron,
Nu-ți aloca un merit, ești doar un fanfaron,
Unde Cristos domnește, e liniște, iubire,
El dă gânduri de pace, și nu de răzvrătire,

Sunt vremi de-ngrijorare, poporul se frământă,
Dă, Doamne mângâiere, din Slova Ta cuvântă,
Binecuvântă țara întreagă românească,
Națiunea să-Ți dea slavă, ca ea să propășească!

09/03/2022, Dagenham- Lucica Boltasu