Trecut-am prin foc si cuptoare fierbinti,
dar Domnul de noi s-a-ndurat!
Trimis-a un inger de foc pe carbunii aprinsi!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!

De-atatea ori orizonturi inchise-am avut,
de-atatea Mari Rosii cu totii am dat...
Dar El a-ntins mana si marea s-a rupt...
Cum a putut? Eu nu stiu! Dar... e minunat!

Noian de-ntristari si boli si tumult,
si-atatea, atat de greu de-ndurat...
Dar cand s-a oprit El, boala s-a dus!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!

Cum ne-a dat hrana snop langa snop.
sa nu uitam: noi doar am arat!
Cum a dat soare si graul s-a copt...
Cum a facut? Noi nu stim, dar... e minunat!

De vesti de razboaie si arme de foc,
Cu totii, de toate-am aflat!
Cum avem pace, si har, si prinos,
Cum ne da toate? Eu nu stiu... . dar, e minunat!

Cum fiul din morti s-a intors nestiut,
tu nu uita: El a facut! Noi doar ne-am rugat!
El s-a atins si inimi a strapuns!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!

Nicicand n-am stiut, un biet pacatos,
cu mintea m-am tot framantat...
Cum m-a iubit urcand Calvarul spinos...
Cum a putut? Eu nu stiu... dar, e minunat!

S-a dus intr-o zi spunand: Voi veni!
S-a dus sa gateasca un loc in palat!
S-a dus pentru noi, pacatosii ietati...
De ce face asta? Eu nu stiu! Dar... e minunat!

Traiasca, dar, Domnul, in veci, ne-ncetat,
c-atata har pentru noi a pastrat!
Iubindu-L sa-L slujim necurmat,
ca-i Dumnezeu si Tata si... e minunat!