Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
Trecut-am prin foc si cuptoare fierbinti,
dar Domnul de noi s-a-ndurat!
Trimis-a un inger de foc pe carbunii aprinsi!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
De-atatea ori orizonturi inchise-am avut,
de-atatea Mari Rosii cu totii am dat...
Dar El a-ntins mana si marea s-a rupt...
Cum a putut? Eu nu stiu! Dar... e minunat!
Noian de-ntristari si boli si tumult,
si-atatea, atat de greu de-ndurat...
Dar cand s-a oprit El, boala s-a dus!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
Cum ne-a dat hrana snop langa snop.
sa nu uitam: noi doar am arat!
Cum a dat soare si graul s-a copt...
Cum a facut? Noi nu stim, dar... e minunat!
De vesti de razboaie si arme de foc,
Cu totii, de toate-am aflat!
Cum avem pace, si har, si prinos,
Cum ne da toate? Eu nu stiu... . dar, e minunat!
Cum fiul din morti s-a intors nestiut,
tu nu uita: El a facut! Noi doar ne-am rugat!
El s-a atins si inimi a strapuns!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
Nicicand n-am stiut, un biet pacatos,
cu mintea m-am tot framantat...
Cum m-a iubit urcand Calvarul spinos...
Cum a putut? Eu nu stiu... dar, e minunat!
S-a dus intr-o zi spunand: Voi veni!
S-a dus sa gateasca un loc in palat!
S-a dus pentru noi, pacatosii ietati...
De ce face asta? Eu nu stiu! Dar... e minunat!
Traiasca, dar, Domnul, in veci, ne-ncetat,
c-atata har pentru noi a pastrat!
Iubindu-L sa-L slujim necurmat,
ca-i Dumnezeu si Tata si... e minunat!
dar Domnul de noi s-a-ndurat!
Trimis-a un inger de foc pe carbunii aprinsi!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
De-atatea ori orizonturi inchise-am avut,
de-atatea Mari Rosii cu totii am dat...
Dar El a-ntins mana si marea s-a rupt...
Cum a putut? Eu nu stiu! Dar... e minunat!
Noian de-ntristari si boli si tumult,
si-atatea, atat de greu de-ndurat...
Dar cand s-a oprit El, boala s-a dus!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
Cum ne-a dat hrana snop langa snop.
sa nu uitam: noi doar am arat!
Cum a dat soare si graul s-a copt...
Cum a facut? Noi nu stim, dar... e minunat!
De vesti de razboaie si arme de foc,
Cu totii, de toate-am aflat!
Cum avem pace, si har, si prinos,
Cum ne da toate? Eu nu stiu... . dar, e minunat!
Cum fiul din morti s-a intors nestiut,
tu nu uita: El a facut! Noi doar ne-am rugat!
El s-a atins si inimi a strapuns!
Cum a facut? Eu nu stiu! Dar e minunat!
Nicicand n-am stiut, un biet pacatos,
cu mintea m-am tot framantat...
Cum m-a iubit urcand Calvarul spinos...
Cum a putut? Eu nu stiu... dar, e minunat!
S-a dus intr-o zi spunand: Voi veni!
S-a dus sa gateasca un loc in palat!
S-a dus pentru noi, pacatosii ietati...
De ce face asta? Eu nu stiu! Dar... e minunat!
Traiasca, dar, Domnul, in veci, ne-ncetat,
c-atata har pentru noi a pastrat!
Iubindu-L sa-L slujim necurmat,
ca-i Dumnezeu si Tata si... e minunat!
Era toamna anului 2014...imi amintesc si acum acea seara cand am inceput sa scriu aceste versuri...
Era tarziu, in noapte, cand lacrimile curgeau nestapanite. Eram doar eu si Dumnezeu! Versurile au inceput sa curga usor, ca ploaia de vara, neoprita si aducatoare de viata. Totul a venit sub inspiratie divina, fara efort omenesc...era ca si cum cineva ti-ar spune ce sa scrii fara sa trebuiasca sa gasesti rima, ritm...
Cu timpul, am intalnit aceste versuri recitate in diverse locuri si intotdeauna launtru-mi vibreaza cand le aud si retraiesc din nou, si din nou, clipele de atunci...
Fie aceste cuvinte o mare binecuvantare pentru multi!
Nimic sa nu stirbeasca slava lui Dumnezeu! El merita totul in vietile noastre!
Dana Bumb
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 626
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit