Poate ne punem întrebări,
De ce-s atâtea încercări,
De ce adesea ne rănim,
Și cum uităm să mai iubim?

Și poate nu,
N-o să aflăm răspuns
La orice întrebare,
Poate nu vom afla nicicând,
De ce există suferință,
În lumea asta mare?

Nu știm de ce copii puri și simpli,
Duc lupte greu, de nedescris,
De ce părinți se roagă-n taină,
Și plâng cu lacrime fierbinți?
De ce există răutate
De ce-s batjocoriți cei sfinți?

Poate nu înțelegem rostul,
Durerilor ce ne-au cuprins,
De ce Pământul e aprins
De răni adânci ce dor
Și încă nu s-au stins?

De ce ne frământăm ades,
Cu lucruri fără de nimic?
Ce-avem, ce-am strâns
și ce-am cules,
Vor arde toate câte un pic!

Ne va rămâne doar iubirea,
Ce-n lume noi am răspândit,
De ne-am jertfit pe noi,
Ne-am înțeles menirea
Și vom primi pe cap cununa
Doar pentru ce am împlinit!

Căci vom uita curând de toate,
De lupte, grijuri și dureri,
De suferinți, de plâns în noapte,
Când El va reveni pe nori
Și ne va lua în zbor spre zări.

Și vom uita tot ce-am trăit pe această glie
Și-atunci vom înțelege clar,
Ne vor sta toate mărturie.

Când vom ajunge sus
Ne va lua în brațe strâns,
Și vom cânta, pe veci,
cuprinși de bucurie,
Căci cu Isus vom fi o veșnicie!