Ești prea Puțin


Se-arată temeliile lumii,
Prin, boli, care nu trec curând,
Prin, focul, ce nu-l aprind cărbunii,
Ci Suhoiul bombardând! ! ...

Enerrgia-i tot mai scumpă,
Cea pe, clasic, carburant
Da-n depozite abundă,
În mari bombe și-i păcat.

De la primele-apariții,
Omului, pe-acest pământ,
Din doi frați, prin mari ambiții,
Ce jertfeau, din bunul lor,
Unu-a săvârșit omor,

Oamenii, comit omor,
Multe, rele, invocând
Trăind după E-ul lor,
Căci nu-ncap doi pe pământ,

Asta fac și actual,
Să ucizi, e-o meserie,
De-a ajuns, un fapt, banal
S-omoare unul sau o mie.

E, unu-n toată Rusia,
Cum un, mare Sfânt, susține
Susținând, ortodoxia,
Ceea ce să cred nu-mi vine.

Și atunci, având, energia
Clasică, gratuit, s-o dea la lume.
Ca să credem ce ne spune,
De dinsul„ cel” ținând făclia

Gaz, petrol, lemn sau atom,
Nu-s, ca să omoare om,
Prin, milă, Dumnezeiască
Sunt vieții să servească.

În loc să extragă, gaz,
Acea, mănă, omenească
Bagă lumea în necaz,
Vrând lumea să și aservească

Pare putin dezaxat
Fiindcă tare s-a-nălțat,
Și-a comnsolidat puterea,
Dar îi va veni căderea.

Că, mândriei îi urmează,
Zile de spaimă și groază,
Clipe pline de durere,
Și într-un cuvânt cădere.

Tot, ce naște, crește-n soare
Dar îmbătrânește, moare,
Doar Cuvântul Domnului
Viu e-n veacul veacului! ! ...

De-aceea, l-aș întreba,
Acum pe domnia sa,
Îi lipsește briza mării
Sau vrea culmile puterii? ? ...

Cine se crede sub soare?
Că-i doar un om care moare,
Face -o gafă, mult prea mare
Punând lumea la-ncercare,

Cu rachete nucleare
Nevăzând că-i o eroare,
Și, chiar lipsă de onoare,
Ca să distrugă popoare.

Pare-se, afurisitul,
Vrea s-aprindă tot pământul,
Ori se pune-o întrebare,
Domnul la ales, sub soare

Pentru marea-I răzbunare,
Cănd pământ și ceruri schimbă,
Vom fi, frați, cu-aceeași limbă,
Dar și-o altă întrebare
Limbă unică dar care? ? ! ...

Să nu uiți
Ești prea putin
Să smulgi vieți
Celui Divin
Fiindcă Lui i se cuvin
Nume, sfinte de creștin.

Maria Despescu
02.03. 2022.
Alba Iulia