RECABIŢII...

„Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: ,Beţi vin!'
Dar ei au răspuns: ,Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ,Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri”
(Ieremia 35: 5-6)
***********************************************
Noi nu bem vin! Noi suntem recabiţi
În Legea cea divină noi fost-am instruiţi
Cuvântul revelat domneşte; e pe tron
Deci nu ne batem joc de traiul din Sion
Păstrăm tot ce primim prin graţie divină
Şi-L aşteptăm pe Mire; El sigur o să vină!
Vrem să ne afle puri, neîntinaţi de lume
De-aceea vom respinge netrebnicele glume
Respinge-vom oferte ce n-au sfântă valoare
Căci ştim că, în final, vor fi devastatoare
Spectacole murdare produc în noi revoltă
Şi n-acceptăm produsul furat dintr-o recoltă
Luăm poziţii ferme, zdrobim făţărnicia
Şi-i îndemnăm pe mulţi să-şi ţină vrednicia
Ştim că în locul groaznic de foc şi remuşcare
Ajunge-vor acei ce beau din depravare
Toţi homosexualii primi-vor plată dreaptă
Toţi dracii din infern, nerăbdători, i-aşteaptă,
I-aşteaptă pe acei ce vor pornografie
Şi merg din când în când s-asculte-o liturghie
Iar după liturghie se duc la damigeană
Pe care-au aşezat-o, în colţ, lâng-o icoană
Închinători la idoli, curvari şi sodomiţi
Când Judecata vine vor fi încremeniţi
Şi doar spre lut şi-or aţinti privirea
C-au dat lui Lucifer şi trupul şi gândirea.
Ne doare mult văzând cum preoţi ordinaţi
Acceptă compromisuri, sunt trădători de fraţi
Şi-ncalcă-n mod făţiş principiile sfinte
Vânzându-şi demnitatea pe un castron de linte.
Noi nu ne încuscrim cu lumea sfidătoare,
Cu cei ce înjosesc o jertfă salvatoare
Şi nici cu cei ce-s dornici de chefuri şi ospeţe,
Care aruncă hule-n divina frumuseţe
Când ne-am desprins de patimi, de ură şi minciună
Primit-am revelaţii ce nu pot să apună
Şi-am îmbrăcat veşmântul prin sânge sfânt spălat
Şi viaţa toată lui Dumnezeu i-am dat.
Cu un picior afară, cu unu-n sanctuar?
Politica aceasta produce-un fruct murdar.
De ne numesc „înguşti” acei ce-s libertini
Răspundem clar: de har ei sunt străini,
Au fost orbiţi de unda unui nociv curent
Care, se pare că vine chiar din Occident.
A fi supus la doi stăpâni e imposibil
Noi Îl slujim pe Cel ce este invincibil
Am fost eliberaţi din negrul univers
Unde ne asuprea stăpânul cel pervers
Noi suntem recabiţi. Ne-a spus Mântuitorul
Să nu ne compromitem destinul, viitorul
Doar împlinindu-I voia ne împlinim menirea
Respingem ce-i în lume şi-I aşteptăm venirea
Chiar dac-un preşedinte ar da o lege cruntă
Să ne oblige să ne ducem la o nuntă
Între Vasile şi Ion – am spune hotărâţi
Că cei ce fac aşa, e clar, sunt stăpâniţi
De legiuni de demoni ce le-au furat credinţa
Şi-acum fac urâciuni; şi-au degradat fiinţa
Am spune că, în veci, încrederea din noi
Nu poate fi luată de-al lumii hâd puhoi.
Noi sunte recabiţi în sens spiritual
Genunchii nu-i plecăm ’naintea lui Baal
Şi nu servim din cupa de unde se adapă
Acei ce nu cunosc că este-o vie Apă
Ne săturăm din Legea ce dă înviorare
Nu din reviste netrebnice, murdare
Lăsăm pe Creator să facă modelarea
E-artistul cel mai bun; El a lansat chemarea
Şi răspunzând chemării de El am fost formaţi
Să nu mai vrem himere, Să-I fim Lui dedicaţi
Şi nu-nşelăm comoara ce-a fost sădită-n noi
Când ne-a găsit Mesia străini şi-n suflet goi
Ci-o preţuim nespus, ne dă avânt spre zarea
Unde veni-va vremea când vom avea intrarea
Dar pân’ atunci ’nălţăm făcliile slujirii
Şi-L onorăm pe Tatăl cu-n duh al mulţumirii
Purta-vom bătălia cu armele luminii,
Vom da, în jur, miresme cum dau în curte crinii
Iar legătura strânsă cu Sfânta Trinitate
Va genera condiţii să stăm în puritate.
Noi suntem recabiţi în sens spiritual
Îndepărtăm ce-i crud, nedrept şi imoral
Pe Stânca mântuirii zidim credincioşia
Iubi-vom totdeauna cu Tatăl părtăşia
Călătorim cu-avânt spre Ţara de Lumină
Unde ne-aşteaptă pacea şi liniştea deplină.


10 Ianuarie, 2009

PS.

1. Dacă privim la misiunea Mântuitorului pe planeta
noastră vedem cum El se adresa mulţimilor sau
persoanelor cu care venea în contact cu cuvinte
alese şi profunde. Când lansa invitaţia de a veni la
El, cuvintele Lui pur şi simplu captivau audienţa.
Dar au fost şi situaţii când cuvintele Lui erau aspre,
erau cuvinte de mustrare. Autoritatea Lui divină Îi
dădea drept să facă lucrul acesta. Cuvintele de mustrare
nu sunt cuvinte dulci. În sensul acesta vă invit să citiţi
capitolul 23 al Evangheliei după Matei în care Isus
mustră pe cărturari şi pe farisei.
Am menţionat acest aspect pentru a face o paralelă.
Misiunea poetului este aceea de a împleti cuvinte frumoase,
alese pentru a crea versuri ce transmit mesaje pe diverse
teme. Dar uneori tonul poeziei trebuie să fie mai direct, fără
prea multe ocolişuri sau metafore. Acesta este cazul şi la poezia de faţă.



2. Poemul acesta se intitulează „Recabiţii.”
Pentru a înţelege cine au fost recabiţii sunteţi
îndemnaţi să parcurgeţi tot pasajul din Ieremia,
capitolul 35. Nu veţi regreta. În timpul vieţii cu
care Părintele ceresc m-a binecuvântat până acum
am avut ocazia să ascult, sau să citesc, mii de mesaje.
Dar numai o singură dată am auzit făcându-se aluzie la
acest pasaj biblic, la recabiţi, la credincioşia lor.
Propovăduitorii Cuvântului prea puţin folosesc
pasajul acesta ca un exemplu pozitiv, un exemplu de
ataşament puternic unei cauze sfinte. Recabiţii au luat
în serios relaţia lor cu Dumnezeu. Ei nu se jucau de-a
pocăinţa. Ei ştiau că ataşamentul total de Dumnezeu
implică separarea totală de lume; ei ştiau că nu poţi
sluji la doi stăpâni. Oferta lumii pentru recabiţi a fost
aceasta: „Beţi vin; e ceva normal; şi alţii beau vin.”
Răspunsul lor ferm( „Noi nu bem vin! “) m-a mişcat mult
şi m-a inspirat în compunerea acestor versuri directe.
Trăim într-un veac murder, într-o lume murdară în care
tentaţiile sunt la tot pasul. Păcatul, imoralitatea se ridică
la rang de virtute. În aceste condiţii e bine să ne reamintim
cuvintele Mântuitorului: “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta . Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici". (Ioan 18:36).