Celor ce dau cu pietre-n cer

Celor ce dau cu pietre-n soare,
lovesc cu vorbe grele-n Dumnezeu;
celor ce curmă bucuria copiilor ce-nalță fericiți un zmeu,
celor ce-aruncă pâinea, iar apa-o spurcă în cuvinte grele,
lor, care n-au citit pe cer
că 'stelele sunt ale luminii rândunele ',
celor ce viața le e povară fără prieteni, băutură,
și la orice propoziție 'declamă câte-o-njurătură'...
-Voi, ce vă-nfruptați din aer, pace, pâine,
nu știți ce va aduce mânia Domnului de azi și mâine?
Nu știți că și răbdarea Cerului se duce?
-Uitați-vă la Cel ce-a suferit pe cruce!
La Cel ce Și-a dat viața să ne ia povara,
să ne-nfieze pe-al Lui Nume ștergându-ne ocara...
Nu știți că va fi-n curând Judecător?
Că-Și va schimba mantia-I de Păstor?
Că va fi drept în judecată, dând fiecăruia răsplată
în urma faptelor făcute și-a vorbelor spre cer rostite?
Nu știți că în curând, toți vom vedea pe Domnul, cerul despicând,
și va veni, pământul, judecând?
La ce vă așteptați atunci când după fapte, vorbe necurate,
veți fi căzuți sub pietre aruncate?
-Ieșiți din starea de rușine, din vorbe grele, fapte negre,
cereți iertare și veniți-vă în fire, s-aveți cu Domnul parte-n veșnicie!

Alexandrina Tulics, 12 martie 2022- Delafield