Ca orice mamă, vin la Tine,
Copii mei să nu mi lași
Căci mie, Doamne mi-e rușine,
Dar Doamne, ei sunt copilași.
Eu am greșit în dreptul lor,
Te rog, să fi Mântuitor
Doar Tu m-ai poți să le vorbești,
Doar Tu m-ai poți să îi trezești.
Strig Doamne, azi în rugăciune
Căci vin la Tine cu rușine,
Am brațe goale, ca o stearpă
Și inima tare mă înțeapă,
Copii mei în lume sunt,
Mai bine intru în mormânt
Decât să văd cum în ruină
Se duc ei, doar din a mea vină.
Nu am știut să le vorbesc,
Nu am știut Doamne, să-i cresc,
Ca jertfă eu nu i-am adus
Pe altarul Tău eu nu i-am pus.
Acum privesc cu neputință,
Dar strig cu a mea slabă credință,
Te rog, trezește-i, nu-i lăsa
În nepăsarea asta grea.
Te rog, Isuse, le vorbește,
Din nepăsare Tu-i trezește.
Deschide-le ochii să vadă
Ce fericire îi așteaptă
Pe calea Ta de se îndreaptă,
Să vadă că-i amar paharul
Atunci când nu mai este harul,
Te rog, acum în rugăciune,
Ajută-i Doamne, să se adune,
Să vadă că-i amar și greu
În lume fără Dumnezeu.
Eu am greșit și mă căiesc,
Cu Tine am vrut Doamne, să-i cresc,
Dar nu știu unde am greșit
Copii-n lume mi-au ieșit
De lângă Tine au plecat
Doar eu, Isuse am eșuat
Căci Tu ești sfânt și ai putere
Și știu că simți a mea durere
De aceea, eu în rugăciune,
Te rog să faci azi o minune
Să vadă a Ta iubire mare
Că lumea este o închisoare,
Ei se cred liberi, fericiți,
Nu știu că sunt nenorociți,
Ei fără Tine azi aleargă,
Ajută-i Doamne să înțeleagă
Și viața veșnică s-aleagă.
Emilia Dinescu