De-atatea ori ma plang 'naintea Ta
Ca mi se pare crucea mea prea grea,
Si o tarasc in sila dupa mine
Cu multa-amaraciune si suspine.

In jurul meu zaresc atatia frati
Ce-si poarta crucea lor ingenunchiati;
De sub povara ce ii copleseste,
Un cant de multumire izbucneste.

Ma uit la crucea lor, la crucea mea,
Si mi-e rusine a le compara;
Eu, sprinten pot sa merg, dar cu cartire,
Iar ei, cazand sub ea, cu multumire.

Sub crucea mea ingenunchez si eu;
Imi pare rau, ma iarta, Domnul meu,
Caci mi-ai lasat cea mai usoara cruce
Si vreau cu bucurie a o duce.