La izvor cu apă vie

La izvor cu apă vie se adun-acei creștini,
Care sunt setoși de ceruri, și de foc de dor sunt plini,
Vor să bea din apa vieții, în pustiul apărut,
Cu aceste vremuri care, le-a vestit Domnul demult.

Se trezesc din ațipire, cei adânc ce-s adormiți,
Untdelemn strâng în candele, cei ce-au fost nechibzuiți,
Se încing cu adevărul, chiar și-acei ce n-au crezut,
Ei sunt cei care cuvântul, împlinit azi l-au avut.

Se întorc din rătăcire, fiii ce au rătăcit,
Ancorându-se-n cuvântul, de Isus ce-a fost vestit,
Glasul astăzi ce răsună, i-a întors astăzi din drum,
Le-a dat ochilor lumină, ca să meargă pe cel bun.

Celor muți le-a dat vorbire, să înalțe rugăciuni,
Cei ce n-au crezut vre-o dată, astăzi văd mereu minuni,
Bucuria mântuirii, celor triști Domnul le-a dat,
Și pricepere să știe, că El i-a răscumpărat.

Astăzi se hrănesc flămânzii, ce-nsfârșit au înțeles,
Că o viață fără Domnul, este-o viață fără sens,
Lucrurile ce se-ntâmplă, înspre bine toate sunt,
Căci se-ntorc azi păcătoșii, către cer... dinspre pământ.

Apar molimile-n lume, se-aud vești azi de război,
Se despart fiică de mamă, ura apare între noi,
Unii se întorc la Domnul, alții azi s-au lepădat,
Tot ce-i scris se împlinește, un cuvânt nu e uitat.

Se-mplinește-apocalipsa, căci e timpul de sfârșit,
Azi poporul... e poporul, de păgâni ce-i prigonit,
Să răbdăm până la capăt, și să fim ascultători,
Să luptăm lupta cea bună, și să fim împlinitori.
Amin (diana)