E greu ca să te bucuri, în vremurile grele

E greu ca să te bucuri, în vremurile grele,
Să ai doar bucurie, când vine vre-un necaz,
Sau sa zâmbești în pace, când îți vor umple fața,
Atât de multe lacrimi, ce curg iar pe obraz.

E greu să cânți cântarea, de după biruință,
Când încă biruință, pe cale n-ai primit,
S-aduci doar mulțumire, e greu în suferință,
Când tu din suferință, nu ești cel izbăvit.

De pe adânc de vale, e-atât de greu spre ceruri,
Doar laude întruna, să-nalți lui Dumnezeu,
Dar dacă se va naște, în tine acea iubire,
Ce este ea divină, nimic nu este greu.

Nu-i greu ca să te bucuri, în vremurile grele,
Cu inima deschisă, în ele de iubești,
Iubirea-ți va aduce, o mare bucurie,
Când tu prin lupte grele, spre cer cu greu pășești.

Nu-i greu să cânți cântarea, acea de biruință,
De pe-un adânc de vale, spre Domnul de privești,
Vedea-vei izbăvirea, în orice clip-a vieții,
Dacă și-n încercare, vei fi cel ce iubești.

Nimic nu-i greu pe cale, de ai mereu iubire,
Nu care-i pentru tine, acea s-o dăruiești,
Cum biblia îți cere, și pe vrăjmași întruna,
Să fii acela care, mereu tu îi iubești.

De vei iubi... iubirea, o cale mai ușoară,
Îți va asterne-n față, pe ea ca să pășești,
Dar vei ajunge clipa, pe străzile de aur,
Vei merge tu în ceruri, de astăzi mult iubești.
Amin (diana)