De ce privești în jur cu ochi închiși mereu,
Nu vrei să vezi că-n toate, e El... e Dumnezeu,
De ce îți pierzi credința, în dar care ți-a dat,
De ce spui că ești singur, când ești fiu de-Mpărat.

De ce nu-asculți de glasul, ce strigă azi mereu,
El cerul îl deschide, creștine-i Dumnezeu,
El ți-a văzut tristețea, ce azi te-a copleșit,
Te strigă ca să-ți spună, de El că ești iubit.

De ce mergi doar agale, când El avânt ți-a dat,
Isus e-a ta tărie, de ce ești clătinat,
Mereu ți-a dat putere, dar ești slăbănogit,
De ce îți pierzi speranța, creștinule iubit.

De ce-ti apleci privirea, când Domnul este sus,
De ce te-ascunzi tu astăzi, de harul lui Isus,
De ce cu oboseala, Tu te-ai împrietenit,
De ce de deznădejde te lași tu azi hrănit.

Când El n-a fost cu tine, tu poți să spui acum? ,
Când te-a lăsat El singur, pe-al vieții tale drum,
Creștine... spune astăzi, de ce tu taci mereu,
De ce ți-ascunzi și glasul, de Domnul Dumnezeu.

Ce nu ți-a dat El ție, de ești azi supărat,
De-o-ntreagă-mpărăție, cumva tu ai uitat? ,
De-o viață-n veșnicie, de jertfa ce-a adus,
Creștine-ai dat uitării? , ce pentru tine-a dus.

Din praful de țărână, când El te-a ridicat,
Când ți-a suflat suflare, tu oare ai uitat? ,
De ești plin de-ntristare, de nu ești bucuros,
Pe-o margine de cale, departe de Hristos.

Ascultă... pentru tine, azi cerul a strigat,
Vrea să-ți aduc-aminte, ce pare c-ai uitat,
El vrea să-ți spună ție, că lupta a luptat,
Pe Golgota cu moartea, să fii răscumpărat.

Ți-a dat El ție totul, fără nimic să faci,
Dar te-a-mbrăcat uitarea, și azi doar stai și taci,
Ridică-te îți spune, azi glasul lui Isus,
Căci nu tu duci nici greul, ce spui că-i greu de dus.

Isus a ta povară, o duce-n vreme grea,
O duce pentru tine, chiar de-i povara ta,
Căci dragostea lui marea, ea azi nu s-a schimbat,
Să nu îl dai uitării, nici Domnul nu te-a dat.
Amin(diana)