Strigă astăzi către Tine, Dumnezeule ceresc,
Mările și munții, zarea, ochi spre ceruri ce privesc,
Strigă guri înspăimântate, ce-s oprite de un vânt,
Care flutură o teamă, peste-ntreg acest pământ.

Mâinile stau obosite, să te-atingă vor Isus,
Vor mai multă azi putere, ca să stea mereu în sus,
Sunt așa slăbanogite, dar așteaptă azi mereu,
Să le-atingi cu mângâiere, căci se luptă azi din greu.

Inimile tulburate, cu putere azi se zbat,
Vremurile ce-s venite-s cele ce le-au tulburat,
Varsă lacrimile-ascunse, ce doar Tu le poți vedea,
Ele-așteaptă izbăvirea, care-i doar în mâna Ta.

Căci puterea e la Tine, izbăvirea ce-o doresc,
Sufletele ce spre viață, astăzi pasul și-l grăbesc,
Doamne Tu ascultă glasul, ce în taină te-a strigat,
Ești sfârșitul... începutul, care nu-i îndepărtat.

Tu întoarce-ți astăzi fața, și privește-nspre pământ,
Strigă... el să îți audă, glasul Tău duios și blând,
Suflă peste el cu viață, un cuvânt de ai rosti,
Și urgia și războiul, Doamne-ndată s-ar opri.

Să asculți doar Tu poți ruga, celor ce sunt încercați,
Care strigă în tăcere, vor să fie ascultați,
Doamne Dumnezeul vieții, sfinte veșnic Împărat,
Poruncește să oprească, ce pământu-a tulburat.
Amin(diana)