Nu lăsați să vă-mpietrească vremea grea ce a venit,
Nici ca să vă-ndepărteze, de Acel ce-a auzit,
Rugăciunea-n suferință, și ați fost acei salvați,
Să nu vă luați azi singuri, numele de... lepădați.

Domnul azi și mie-mi spune, eu statornic ca să fiu,
Căci și pentru mine poate fi de mâine prea târziu,
El îmi spune să nu-mi fie, alergarea-ncetinită,
Dar și-a ta îți cere Domnul, ca să fie mai grăbită.

Nu lăsați să vi se-aplece, astăzi ochii obosiți,
Inima să o deschideți, înspre cer doar să priviți,
Cum și mie Domnu-mi cere, înspre El ca să privesc,
Fiți doar iubitori de ceruri, mie-mi cere să iubesc.

Nu lăsați ca să coboare, mâinile în mijlociri,
El și mie-mi amintește, astăzi despre-acei martiri,
Ce luptau în rugăciune, în arene aruncați,
Ei azi se numesc martirii, nu creștinii lepădați.

Nu priviți nici în trecutul, care-a fost atât de greu,
Mie-mi spune ca întruna, să privesc în față eu,
Doar în față-i biruința, pentru mine... casa mea,
Pentru cei ce înspre Domnul, vor privi în vreme grea.

Pentru cei ce-n ascultare, vor privi spre El mereu,
Pentru cei care în viață, au un singur Dumnezeu,
Lor le va aduce Domnul, izbăvire și puteri,
Să rămână în picioare-n clipa plină de dureri.

Nu lăsați să vă cuprindă, teama ce încearc-acum,
Să mă-ntoarcă și pe mine, de pe-al mântuirii drum,
Să nu ne păteze greul, care astăzi a venit,
Haina cea de sărbătoare, de la Domnul ce-am primit.

Să nu vă hrăniți din lume, ce sclipește cu plăceri,
Domnul azi și mie-mi spune, să nu merg pe-a ei cărări,
Pentru toți... e numai una, care este trecătoare,
E cărarea care are, vremi din urmă ce-s amare.

E cărarea care duce, unde este El acum,
Dar până acolo Domnul, e mereu cu noi pe drum,
Să nu ne oprim pe margini, ca puțin să ne-odihnim,
Poate fi puținul... clipa-n care vine... și murim.

Să fim treji căci ațipirea, ne va duce la pieire,
Să luăm crucea, să luăm jugul, căci pe drum spre nemurire,
Sunt acei care-n tăcere, rabdă cum Isus răbda,
Cei ce beau amărăciune, ca și El când se ruga.
Amin(diana)