Au trecut atâtea vremuri, și cu soare și cu ploi,
Dar în ele tu Isuse, am văzut... ai fost cu noi,
Au trecut multe apusuri, dar mereu ai răsărit,
Am văzut atâtea zile-n care Tu-ai fost nelipsit.

Au trecut atâtea ape, însă valul nu ne-a luat,
Căci la cârmă doar pe Tine, te-am văzut sfinte-Mpărat,
Chiar și-n largul mării Doamne, când furtuna era-n toi,
Nu am fost vre-o dată singuri, Tu ai fost mereu cu noi.

Au trecut atâtea zile, dar în ele eu mereu,
Te-am văzut Isuse Doamne, căci n-a fost în ele greu,
Te-am văzut din zorii zilei, până în apus de soare,
Căci și-atunci când erau norii, era ziua o splendoare.

A trecut și suferința, peste care am trecut,
Doar biruitori Isuse, căci Tu ne-ai iubit prea mult,
Am trecut de toate Doamne, căci sunt toate trecătoare,
Dar iubirea ce-am văzut-o, nici sfârșit... nici moarte n-are.

Trecătoare-a fost și starea, ce a fost ispititoare,
După ea mereu doar clipa, am văzut... biruitoare,
Ce-a adus doar bucurie, ce-o avem și azi mereu,
Căci vre-o dată nu se trece, ce-i din Tine Dumnezeu.

Trecători suntem cu toții, cum și toate au trecut,
Chiar și vremurile grele, astăzi sunt cele... demult,
Însă Tu-ai rămas acelaș, blând, milos și minunat,
Vremurile sunt schimbate, însă Tu... ești neschimbat.
Amin(diana)