Minunată e prezența veșnicului Dumnezeu,
Printre rânduri când coboară-o, simți și tu... o simt și eu,
Este-acea putere care, lasă numai vindecare,
Celor care se adună, doi sau trei la închinare.

Minunată e iubirea, ce-o vedem azi zi de zi,
E iubirea care iartă, și ne-nvaț-a nu greși,
Diminețile ne-aduce, stă de veghe-n nopți mereu,
Căci ea este o iubire... veșnică, din Dumnezeu.

Minunată e lumina, coborâtă ce-i în noapte,
Ea alungă orice umbră, guri închide ce-s cu șoapte,
Luminează printre stele, drumul către locul sfânt,
Care este sus în ceruri, nu e jos el pe pământ.

Minunată este clipa, care-i doar mângâietoare,
Este cea care din ceruri, poate doar ca să coboare,
Căci doar Cel care e veșnic, poate-ntruna mângâia,
Orice rană, căci puterea, este doar în mâna Sa.

Totul e-o minunăție, căci Isus e minunat,
Când din ceruri se coboară, totul se oprește-ndat,
Și domnește-ntotdeauna, pacea și doar ce-i frumos,
Căci în timpu-oprit de ceruri, e prezența lui Hristos.

E prezența care este ea mereu odihnitoare,
În zăduf deschide drumul, către viață... la izvoare,
Este-atât de minunată, căci prezența e Isus,
Și nu este greu când greul, vrea să fie greu de dus.
Amin(diana)