Calea mea până la Tine, Doamne este una grea,
De-aș fi singur... niciodată s-o parcurg nu aș putea,
Mâna Ta o netezește, ca să urc eu mai ușor,
Dai și norii la o parte, să nu mă opresc din zbor.

Ar fi noaptea mult mai lunga dacă Doamne Tu n-ai fi,
Fără Tine niciodată cerul nu ar străluci,
Și durerea ar fi una, mare și fără sfârșit,
De n-ai fi tu mângâiere Dumnezeule iubit.

Lacrimile-ar fi amare, dacă mie nu mi-ai da,
Bucuria mântuirii, într-o vreme-atât de grea,
Aș fi doar răpus pe cale, lângă mine de n-ai fi,
Chiar și lupta cea mai mică, Doamne nu aș birui.

Pe-acest drum aș fi Isuse, rătăcit pe el mereu,
De n-ai fi Tu călăuza astăzi sufletului meu,
Mi-ar fi înghițit adâncul, Doamne chiar și umbra mea,
De n-aș fi avut eu parte astăzi de iubirea Ta.

Doar cu Tine pot pe cale să pășesc eu mai ușor,
Aripile-mi stau întinse, doar în mila Ta în zbor,
Dumnezeule din ceruri, doar cu Tine pot azi eu,
Să calc urma ce-ai lăsat-o pentru mine Domnul meu.

Doar cu Tine eu de mână, răsăritul pot vedea,
Și speranța re-ntâlnirii de la Tine-o pot avea,
Izbăvire dar și pace, de la Tine le primesc,
Nu pot să nu-ți spun eu Ție, cât de mult eu te iubesc.

Chiar de calea pân-la Tine este una care-i grea,
Tu mi-ai dat acea credință, singur că nu sunt pe ea,
Îmi va fi mereu ușoară, căci doar Tu duci ce e greu,
Chiar și-a mea Isuse cruce, este pe umărul Tău.

Ce aș fi fără de Tine, nu vreau astăzi a gândi,
Știu că Tu ești lângă mine-n orice clipă... orice zi,
Căci mereu senin e cerul, poate sunt și nori pe el,
Dar în față Tu-mi ești Doamne, nu îi văd de niciun fel.

Căci pe drumul greu cu Tine, niciodată nu e greu,
Tu lupți luptele pe cale, eu stau doar la pieptul Tău,
Căci mereu a Ta căldură eu o simt și vreau să-ți spun,
Nu aș vrea să-mi fie viața, Doamne azi pe vre-un alt drum.
Amin(diana)