Privesc iar cerul…pentru a cata oara? !
Zaresc o Mana cum sta gata
ca sa inchida Cartea…
Si gandul parca ma-nfioara…
« Doamne, am scris eu tot ce-ai vrut sa scriu
pe foaia alba-a vietii mele,
cand din inalt, din emisfere,
Tu imi vorbeai in ceas tarziu…?
Am scris si am trait iubirea
la care m-ai chemat cu jar…? !
Nu, n-am atins desavarsirea
si-Ti cer: Mai lasa-un strop de har…!
E ceasul ultim din clepsidra,
mai e putin si Te zaresc venind…
Iar duhul il inalt a ruga
cu-o lacrima de dor, suspin…
E cerul mai batran c-un an,
e soarele mai cald cu o iarna…
si-as vrea din spatiul cel stelar
s-aud iar vocea Ta suava,
caci m-ai iubit si viata mea
ascunsa e in Tine,
si nimeni, oricat ar vrea
nicicand nu ma va desparti de Tine!
Aceasta e dorinta mea,
la capatul acest’ de drum:
sa scriu, sa spun si sa traiesc
in anul care va urma,
cu tot ce-nsemn, cu viata mea:
« Isuse, ce mult Te iubesc! »