De-ar fi sa-mi iei ceva, ia-mi orice,
dar nu ma saraci de dorul dupa Tine
ce-si face loc prin lacrima din gene!
Caci ruga mea nu-i ruga de nu e plansa
si nici prezenta Ta nu-i cea fierbinte
de nu e dorita in zdrobire…

De-ar fi sa-mi iei ceva, nu-mi lua fratii
cu care zidesc noian de rugaciuni
tanjind dupa ceresti cununi…!
Caci fratii mei sunt mangaiere,
lut transformat in aur, lumini in emisfere
ce arde-vor mereu pan’ la-nviere…!

De-ar fi sa-mi iei ceva, o, nu ma saraci
de dragostea pentru acei din jur
atat de goi, lipsiti atat de Tine…!
Prin viata mea, fa-mi candela sa arda,
sa fiu mireasma sfanta in viata mea pribeaga,
izvor si paine pentru o lume intreaga!

De-ar fi sa-mi iei ceva, ia-mi eul navalnic din mine
si fa doar slava Ta in veci sa straluceasca,
puterea Ta in veci sa creasca!
Caci eu sunt pamant, lut framantat din ruine
si viata mea ascunsa e in Tine!

De-ar fi sa-mi iei ceva, o, nu-mi lua nadejdea
cand valul greu se sparge-n barca mea…
Imi pare ades’ ca tarmul e departe,
ca norii prea des acopera zarea,
dar chiar si atunci
fa-ma sa-nvat ca Tu potolesti si marea!

De-ar fi sa-mi dai ceva, as vrea sa-mi dai din Tine,
mai mult din Duhul Tau si din sfintenia Ta!
Pasind pe urmele-Ti divine,
sa-ngramadesc carbuni aprinsi in minti haine
si-asa, prin Duhul Tau cel Sfant,
in veci vor deveni rubine…!

22 ianuarie 2013