Sa nu-mi fie luata drept ruga
un murmur sau prilej de-ntristare
pentru inima-ti care-adanc Te doare…

Tu stii ca daca ma rog si plang,
e nu pentru ca as fi ispravit asteptarea
sau pentru ca am sfarsit alergarea…

Ci daca ma rog si plang azi la altar
e pentru ca dorul de Tine
inseamna iubire si jar…!

Sa nu-mi fie luat drept cantul
usor, ca un cantec de lume,
ce n-are nimic adanc a-Ti spune…!
Dar ceea ce vreau in zori si-n apus
e ca versul iubirii sa-l inalt in sus…

Si daca cant, cantarea mea sa-nsemne biruinta,
izvor de har si de credinta!

Sa nu-mi fie luata drept dorinta
motiv de neimplinire
prin care sa-Ti aduc dezamagire…!
Ci daca doresc si astept,
as vrea, Parinte, sa stau in tacere
stiind ca Tu vei interveni din emisfere
s-aduci o zi, o zi de implinire,
cand visul meu va deveni desavarsire!

Doamne, si daca plang, sa plang de dor
si daca cant, sa cant cu bucurie,
si daca sper, nadejdea mea sa fie tare-n Tine!
Asa te rog cu lacrima pe-obraz
privind mereu vazduhul de topaz…

Si ruga asta n-as vrea s-o uit vreodat’…!

Si-asa, usor, pe drumul ce-l strabat,
cantand cu dor, rugandu-ma mereu,
sa ma trezesc in cer cu Dumnezeu!

13 ianuarie 2013