Privim în jurul nostru, ce se întâmplă,
Vedem ades că-i suferință multă,
Dar n-ajutăm, din contră, criticăm
Ne credem sfinți și-n glod ne afundăm.

De ce este acela-n suferință?
De păcătos și Domnul l-a uitat,
Așa gândim, batjocorim se pare
Căci am uitat ce noi am învățat.

Să criticăm, să insultăm, ne place
Păcatu-n relief să fie scos mai bine
Când nu e vorba despre noi, așa se face,
Dar ține minte, tu te acuzi pe tine.

Suntem doar lupi, purtăm haine de oaie
Și criticăm pe cel mai slab, căzut,
Dar nu gândim c-a fost creat de Domnul
Și a fost adus la cruce chiar de mult.

Suntem străini pe calea noastră sfântă,
Străini de Tine, noi călătorim,
Ne credem sfinți, dar barca se scufundă
Când ne iubim pe noi, nu te slăvim.
Emilia Dinescu