Adu-i ca jertfă mulțumiri lui Dumnezeu


Adu-i ca jertfă mulțumiri lui Dumnezeu,
Pe-altarul rugăciunii, din inimă curată,
Iar candela iubirii să ardă ea mereu,
Şi haina care-i albă, să fie nepătată.

Când vii cu darul la altar să iei aminte,
Că trebuie să ierți chiar pe duşmani,
Şi nu doar de pe buze, prin cuvinte,
Tu iartă ca Isus în Ghetsimani.

El i-a iertat din inimă curată,
Pe toți aceia care l-au trădat,
Cu dragoste El s-a rugat îndată,
O iartă-i Tată căci nu ştiu ce fac.

Când vei aduce pe altar o jertfă vie,
Să fie Sfântă şi plăcută-n fața Lui,
Căci Domnul vrea, fără cusur să fie,
Să poată fi plăcută Domnului.

Domnul priveşte mai întâi la tine,
Apoi la darul care l-ai adus,
Cum a privit la Abel... tu şti bine,
Şi ce cuvinte Domnu-atunci i-a spus.

Însă spre Cain şi jertfa lui adusă,
Domnul rosteşte aspru un cuvânt,
Păcatul te pândeşte azi la uşă,
Iar tu să-l stăpâneşti mereu în gând.

Când jertfa pe altar este adusă,
Din roadele dintâi ce le-ai primit,
Sileşte-te ca ea să fie pusă,
Pe primul loc, iar Domnu-i mulțumit.

Când vei aduce jertfa de mâncare,
Din floarea de făină şi-untdelemn,
Tu nu uita să pui în ea şi sare,
Căci sarea reprezintă ea un semn.

E semnul legământului cu Domnul,
Aşa ne spune vechiul testament,
Nu e deajuns să pui doar untdelemnul,
Fără a pune sarea... condiment.

Isus ne cere azi ca să fim sare,
Şi o lumină pe un munte sus,
Iar când aducem darul de mâncare,
Primit va fi atunci el de Isus.

Primită a fost jertfa de la cruce,
Când Domnul pentru toți El s-a jertfit,
Din dragoste pe noi El ne va duce,
Acolo sus în raiul strălucit.
Amin.