Realitatea zilei de azi mă înfioară,
E drept și corect ca omul să moară
Căci calea cea largă ușor am ales,
Alături de Tine, Isuse, n-am mers.

Averi colosale pe lume am făcut,
Muncind pentru noi, pe Tine te-am pierdut,
Am mers prea departe spre țeluri înalte,
Averea cea mare de Tine ne desparte.

Ne-am depărtat de tot ce ai creat,
Suntem moderni, chiar mândrii, am evoluat,
Dorim doar lux, doar bine să ne fie
Căci suntem liberi și e democrație.

Muncim, pentru azi și mâine s-avem,
Suntem mai bogați și buni ne credem,
Dar dacă privim în noi și dorim,
E cazul, Isuse, să nu mai murim.

Suntem plini de averi, avem și palate,
Dar suntem străini de Tine prin toate,
Avem lipsuri imense, inima-i goală
Din moarte spre viață, nimic nu ne scoală.

Realitatea zilei de azi mă înfioară
Și inima-n piept aș vrea să nu moară,
Prin Duhul Tau Sfânt, te rog, să mă trezești,
Averea ce o am, prea scump se plătește.
Emilia Dinescu