Dă-ne caracterul Tău cum l-ai pus și în Avraam
Căci ce-ai pus, Doamne, în el l-a făcut tată de neam!
Dă-ne inimi ca s-asculte, să-mplinim ce poruncești
Și atunci când ne zici "Du-te!", s-ascultăm ce ne vorbești!
Inima în noi să ardă, să 'nălțăm altare sfinte
Primul lucru ăst să fie, și în fapte și-n cuvinte!
Atunci când Avraam era într-un loc necunoscut
Primul lucru ce-l făcea: ridica altar plăcut!
Și când treci pe lângă noi, inima-Ți să nu Te lase
Să-Ți ascunzi planul Tău sfânt, spune-ni-l nouă în case!
"Cum să trec pe lângă el fără să-i descopăr oare?"
Doamne, prietenia-Ți sfântă mi-este hrană și mirare!
Tu-l știai pe Avraam, Tu știai că-i credincios
Tu știai: va da poruncă într-un mod sârguincios
Casei lui, ca să asculte de porunca Ta de sus
Să-mplinească ce e bine, să-Ți vrea voia mai presus!
Cât de mult iubit-ai, Doamne, inima lui credincioasă
Acum... unge-mă pe mine să-mi învăț și a mea casă
Să Te caute, să Te-asculte și să umble-n Tin', Hristos
Ca să își trăiască viața în ce-i drept și cu folos
Și mărește-ne credința pân' acol încât să știm
Că de vrei, Tu din cenușă, Tu ne faci din nou să fim
Avraam credea cu putere: pe Isac de l-ar jertfi,
L-ai întoarce din cenușă și l-ai da din nou a fi
De mi-ai zice ca să lepăd tot ce am, tot ce iubesc
Toată promisiunea Ta... Ce-aș ajunge să gândesc?
Oare n-aș cârti eu, Doamne, oare-aș face ca Avraam?
Oare-aș asculta supus când îmi ceri și ce mai am?
Doamne, fă-mă mai supus, să mă-ncred în planul Tău
Atunci când mă cântărești, să găsești că sunt mai greu
Când încerci credința mea, să stau tare, neclintit
Și să știu: de la-nceput doar Tu, Doamne, m-ai iubit!
Fă-ne și mijlocitori, pentru frații noștri, Doamne
Cum Avraam ruga pe Domnul să ierte, nu să condamne
Îl ruga ca să le cruțe pe Sodoma și Gomora
De găsea sfinți în cetate, lucru' acest' e nou unora!
Dă-ne-o inimă miloasă, căci cu ea noi biruim
Toată judecata crudă ce o credem și-o gândim
Și mărește-ne credința că sa fim neprihăniți
Lucrul ăsta socotit-ai să ne facă sfinți iubiți!
"Prietenul lui Dumnezeu" L-ai numit pe Avraam
Doamne, cât de mult aș vrea, tot la fel ca să Te am!
Tu ai zis că-Ți sunt prieten dacă fac ce-mi poruncești
Dă-mi ureche ca s-asculte și sa fac tot ce-mi vorbești!
Mă gândesc... atunci când Lot a ales câmpii mănoase
Avraam a-ncuviințat cu iubire credincioasă
Oare aș putea eu, Doamne, să renunț la ce-i al meu
Pentru fratele de lângă, aș lua ce e mai rău?
Doamne, ăsta trebuie să fie caracterul Tău frumos
Dă-ne inimi să-l primească, să trăim ca Tin', Hristos!
Ce plăcut și ce puternic este omul ce îl poartă
Prietenul lui Dumnezeu e numit! Ce har, ce soartă... !