. LEGENDARELE APE. autor, Cornel Jigău

Am lăsat fantezia în voie să zboare,
Pe cărări de nimeni știute,
Pe drumuri de om nestrăbătute,
Urcând, tot urcând, sus pe munte.

Căutând după limpezi izvoare,
M-am pierdut într-o lume virgină,
Și-am găsit apa cea cristalină,
Unde vulturii vin să se-adape,
Sorbind cu nesaț legendarele ape.

Căutând, căutând și mereu tot visând,
Am pierdut drumul spre înapoi,
Înspre lumea cea de noroi,
Din care plecasem spre-a nu mai veni,
Căci doream să găsesc fericirea-ntr-o zi.

Dar nu regretam că pierdusem cărarea,
Căci scump mi-era visul și țara mi-e zarea,
Iar luna făclie în noaptea târzie,
Și dorul ardea printre stele să fie.

Urcând, tot mai sus, tot mai aproape de stele,
Uneori mi se părea că sunt tot mai departe de ele,
Dar, Cineva îmi spunea, să nu mă las înfrânt niciodată,
Căci drumul e lung și 'n-ajung îndată,
Și-ntr-o zi, tot urcând, voi ajunge pe creste,
Ca-ntr-o minunată și dulce poveste...
... Voi primi, într-o zi, aripile mele furate,
De luceferii negri, urzitori de păcate,
Și-ntr-o zi voi zbura, tot mai sus și mai sus,
Spre cetatea divină, cu temelii de lumină,
Unde Domn peste toate e Împăratul Isus!

nepoatelor mele Naomi și Ana
19.12. 2020, Socodor