SEMNELE CRESTINULUI

Un creştin, ce poate spune, că-mplineşte-aceste semne,
Poate către Domnul, bine, şi pe alţii să-i îndemne.
Să le spună că-i frumos în credinţă să sporească,
Fiind plin de râvnă multă din Cuvânt să se hrănească.

Astfel, un creştin de-acesta ce citeşte din Scriptură,
Poate-atunci cu-nţelepciune, să dea bună-nvăţătură.
Să le spună tuturora din Cuvântul lui Cristos,
Care-l creşte şi-l ridică pe tot omul păcătos.

Un creştin crescut în Domnul ce e blând, curat, umil,
Va putea opri tot răul cum făcuse-Abigail.
Înţelept şi cu răbdare după cum îndeamnă Duhul,
Ar putea lovi în demoni care vin din tot văzduhul.

Nu te miră, cum acesta rabdă mult , şi nu pe drept,
Când săgeţile-arzătoare îl lovesc ţintind în piept.
Dar el stă pe baricadă, prins de coiful mântuirii,
Şi nu lasă niciodată, platoşa, neprihănirii.

Se distinge mult de alţii care zic că-s credincioşi,
Stând mereu în ceata care către ceruri merg voioşi.
El îţi cere cu blândeţe lângă Domnul să rămâi,
Dând deplină-ncredinţare că-i la dragostea dintâi.

Nu se simte bine-acolo unde-s răi, clevetitoare,
Fuge, să nu stea pe scaun cu mulţimi rătăcitoare,
Care nu se simt prea bine într-un grup de-nchinăciune,
Ci ţinând să stea deoparte în minciuni şi-ntinăciune.

Nu e mândru, arogant să privească tot de sus,
Fiindcă e smerit în Duhul cum fusese şi Isus.
De te vede-ntr-un necaz el va plâge pentru tine,
Să primescă-n "Ziua aceea", o comoară de rubine.
Amin.