Grăbit se scurge timpul,
Grăbit alerg și eu.
Ma aplec, o Domne sfânt,
Mă aplec la tronul tău.

Că timpu-i pe sfârșit
Și nu m-am pregătit,
Și-aș vrea si eu, o tată,
Să fiu fecioară înțeleaptă,
Să nu mă prindă venirea ta
Fără ulei in candela mea

Că simt că-i crucea tot mai grea
Și-s zile când nu mă pot ruga.
Uneori mă înfioară a ta venire,
Deși motiv de fericire ar trebui sa fie.

Copilu tău tu m-ai numit,
M-ai iertat și m-ai Sfințit,
Dar eu tot am păcătuit,
Că multe, Doamne, ți am promis
Și a mea schimbare…
Dar deseori căzut-am de pe cale.

N-am fost mereu cum trebuia,
Uneori am judecat
Când trebuia, Doamne, să tac.
N-am zidit, n-am ridicat,
Cu vorba mult am dărâmat.

M-am crezut mai bună
Ca cel de lângă mine,
Uitând ca-i și el frate
Și are lupte în spate
Și că iubirea ta egal la noi se împarte.

N-am fost mereu om pocăit,
Ma căiesc și recunosc ca am greșit.
Știu că nu-s vrednică să vin la tine,
Dar te rog, o Tată,
Asculta ruga mea încă odată!

Te rog, o Doamne sfinte,
Să-mi fii pe veci părinte,
Să pot să stau pe brațul tău,
Să mă păzești de tot ce e rău.

Tu vezi când inima îmi plânge,
Să alungi din ea tot ce e rău,
Să pui balsam vindecător,
Acolo unde-i rană in trupul meu,

Și la acele rugăciuni
Cu cereri de minuni,
Te rog tu ia aminte,
Tu ești al meu părinte.

Sfințește viața mea, o tata!
Umple-mă cu Duhului tău,
Să simt prezența Ta mereu,
Să-ți pot sluji și când mi-e greu!
Și iartă-mi, Tată, îndrăzneala,
Că vin cu atâtea înaintea Ta,
Și nu le las, o Doamne,
Pe toate in mâna Ta.

Dar, Doamne, te mai rog ceva:
In viața mea facă-se doar voia Ta!