Învață să fii blând în viață, mereu să fii doar zâmbitor,
Pentru cei triști să fii întruna, de fericire un izvor,
Să îi ridici cu-a ta blândețe, să-i mângâi cu vorbirea ta,
Fii blând creștine-ntotdeauna, cum Domnul mai demult era.

Învață să fii bun pe cale, să dăruiești celor sărmani,
Să fii un sprijin celor care, ei pe pământ sunt azi orfani,
Să nu-ți întorci vre-o dat privirea, de la acel ce-i în nevoi,
Isus spre cer a ridicat-o, să mijlocească pentru nou.

Învață să faci numai bine, căci răul te va despărți,
De Cel ce-ndată va deschide, El cerul și va coborâ,
Va răsplăti și după fapte, cununa când El o va da,
La fiecare după vorbă, și după bunătatea sa.

Învață cu Isus în toate, să te asemeni pe pământ,
În orice zi, în orice clipă, în inimă... vorbire... gând,
Și răbdător să fii ca Domnul, cu cei ce sunt împovărați,
Vre-o dată ei de tine astăzi, să nu fie acei uitați.

Învață cum o mângâiere, să dai celui îndurerat,
Cum și pe tine în durere, un Dumnezeu te-a mângâiat,
Învață să îți dai și haina, acelui gol și friguros,
Cum pentru tine-a dat-o Domnul, ai haina azi de la Hristos.

Învață să aduci doar roade, să fii mereu pom roditor,
Să fii o hrană pentru-aceia, ce obosiți ei azi cobor,
Să fii mireasmă pentru ceruri, mereu plăcut... în orice vremi,
Chiar dacă sunt de primăvară, sau friguroase ca în ierni.

Învață că să-nveți în viață, în ea tu vei avea mereu,
Ce învăța până când vine, Învățătorul Dumnezeu,
Învață să aștepți în taină, și tu de El ești așteptat,
Să-ți dea un loc ce-i numai unul, e locul veșnic minunat.
Amin(diana)