Strigătul de biruintă-n guri mereu ar vrea să fie,
Domnul... dar și-n suferință, să fim plini de bucurie,
Sa se vadă a Sa slavă-n fața noastră vrea mereu,
Și încredere deplină-n timpul cel din urmă... greu.

Să strigăm vrea aleluia, norii când pe cer tot vin,
Osanale înălțate vrea s-audă Cel divin,
Într-o vreme tumultuoasa, care astăzi a venit,
Să nu fim noi lepădații despre care s-a vestit.

Să cântăm în vremi de jale, imn de biruinț-ar vrea,
Să n-avem vre-o întristare, oricât vreme-ar fi de grea,
Să ne fie alergarea de cu zori până-n serat,
Pe o urmă care Domnul, pentru noi El a lăsat.

Mulțumire vrea să vadă-n inimi care spun mereu,
Că a lor Stăpân le este preamăritul Dumnezeu,
Nu ar vrea vre-o îngâmfare să se vadă printre noi,
Să avem vrea doar răbdare, lupta grea când este-n toi.

Lauda să nu lipsească de pe buze ea nicicând,
În călătoria noastră către cer de pe pământ,
Lăudând cu pași în grabă, să fim cei ce ne grăbim,
Pe Isus față în față la sfârșit să ne-ntâlnim.

Să nu-nchidem niciodată, gura azi... doar să cântăm,
Și în orice clip-a vieții, pe Isus să-l lăudăm,
Bucuroși spre veșnicie, și cu inimi doar curate,
Să ne îndreptăm spre-acasă, unde-s clipe minunate.
Amin(diana)