Să calci azi cu teamă prin viața ce este, un drum către Domnul... ce-i azi mult prea greu,
Să-ți fie privirea curată... și gândul, departe de toate ce-aduc numai greu.

Și mâna să-ți fie curată vrea Domnul, de ea să te țină Isus și-ar dori,
Dar dacă ea este o mână murdară, spre ea n-ar putea nici măcar a privi.

Cu inima larg azi deschisă sub raze să stai ca s-o poată El toată-a-ncălzi,
Să stea lângă ea să tot bată la ușă, să nu-l lași căci timpul târziu va veni.

Și-atunci vei privi cu-o privire pierdută, c-un glas ce-i doar mut către cer vei striga,
În timpul târziu El de sus nu mai poate, privirea sau strigătul tău asculta.

Pășește-n ispită spre-a ei tu ieșire, deschisă va fi ea mereu de Isus,
Privește lumina, pășește pe urma, ce Domnu-a lăsat-o când crucea a dus.

S-ajungi unde astăzi mereu te așteaptă, în locul înalt ce e veșnic și sfânt,
Tu calcă cu grijă pe drumul spre ceruri, el este doar unul aici pe pământ.

Cu fruntea mereu doar spre Domnu-ndreptată, avânt să îți ei într-un zbor tu spre cer,
Căci zborul spre ceruri te duce departe de drumul acelor ce astăzi ei pier.

Să nu dai' napoi nici-o clipă pe cale, spre ținta aleasă s-alergi azi mereu,
Și țintă să-ți fie... nu lumea-n plăcere, acea sclipitoare... ci doar Dumnezeu.
Amin(diana)