De ce te temi când valu-nalt se-ndreaptă înspre tine,
De ce te temi când El ți-a spus... copile vei fi bine,
De ce lași teama să îți dea atâta-nfricoșare,
Când ești un fiu de-un Dumnezeu, cu o putere mare.

De ce ti-e sufletul mâhnit, privirea aplecată,
Când sus e-al tău Stăpân divin, El ție-ți este Tată,
El este plin de bucurii, de ce ești supărat,
Ce Lui tu i-ai cerut și El a fost Cel ce n-a dat.

De ce te clatini când furtuni, se-aud în depărtare,
Când Cel ce ție-ți este Domn, El toate-n mână are,
Cu un cuvânt poate opri chear orișice furtună,
Încrede-te și-n vremea rea, va fi și vreme bună.

De ce te-abați când vremea grea, ți se arată-n față,
Când la răscruci de drum privești, nedumerit în viață,
Când viața ta e-n mâna Lui, când El este putere,
De ce îți pierzi speranț-acu, că vine-o înviere.

Este-un sfârșit aproape-acum, de cele întâlnite,
Sfârșit de suferințe mari, tu hotărâri pripite,
Să nu ei azi când se aude-o trâmbiță în zare,
Mai rabdă căci puțin mai este până Domnu-apare.
Amin(diana)