Venit-au vremuri pe pământ ce sunt atât de grele,
Dar Dumnezeu ne-a dat puteri, să trecem azi de ele,
Ce este-n noi... este divin, și nu ne va fura,
Acel la pândă care stă, ce să ne-nghit-ar vrea.

Ce este-n noi e prețios, e-o mare ea valoare,
Puterea vie din Hristos, ce preț vre-o dată n-are,
Noi nu voi fi cei biruiți, căci luptă-ntotdeauna,
Acel ce soarele-a adus, pe ceruri... dar și luna.

Venit-au clipe de dureri, ce-s cutremurătoare,
Ce team-aduc și în adânc o mare clătinare,
Dar suntem astăzi sprijiniți, de-o Stâncă nemișcată,
Din care curge un izvor, cu apă-nbelșugată.

Vom fi din ea noi adăpați, de stăm în ascultare,
În vremurile grele azi, ne-aduce-nviorare,
De stăm tăcuți... încrezători, mereu la poala ei,
Departe și de masa celor îmbuibați și răi.

E vremea ce vestit-a fost, un timp de încercare,
A început un seceriș, ce-i fără de-ndurare,
Azi cade tot ce-a fost uscat, și fără de credință,
Doar cei ce-n Domnul au crezut, au astăzi biruință.

Doar cei mereu ce au răbdat, vor trece de cuptoare,
Doar cei în Domnul ancorați ce sunt în încercare,
Vor fi din ea ei izbăviți, căci sunt din Dumnezeu,
Și cei din El ce-s pe pământ, sunt doar pe brațul Său.

Și-n vremurile ce-au venit, vor fi doar plini de pace,
Nimic din drumul către cer, nu-i poate azi întoarce,
Ei vor ajunge la sfârșit, căci se încred mereu,
În brațul și puterea cea, de mare Dumnezeu.
Amin(diana)