Mai vrem azi Doamne vremi de cercetare,
Ca-n vremea din trecut când cercetai,
O-ntreagă-n rugăciune adunare,
Prin Duhul sfânt în ea când coborai.

Mai vrem fiorul sfânt ca să trezească,
Azi inimile ce s-au împietrit,
În ele doar iubirea Ta să crească,
În vremea rece care-i de sfârșit.

Mai vrem o slujbă fără înălțime,
Cântări cu lacrimi care izvorăsc,
Din inimi ce fac ele numai bine,
Din inimi ce pe tine te iubesc.

Să se deschidă cerul vrem îndată,
Când mâinile le ridicăm acum,
Așa cum și martirilor odată,
Răspuns le aduceai Isuse bun.

Mai vrem să te simțim astăzi în toate,
Așa cum la-nceput erai mereu,
Căci doar puterea ce-i din Tine poate,
Ca să oprească timpul azi ce-i greu.

Rămâi nădejdea noastră în pustie,
Isuse fii și azi ca la-nceput,
Acea speranță și credință vie,
Să nu fie-amintirea din trecut.

Mai vrem prezența Ta la închinare,
S-o simtă cel ce este apăsat,
Să simtă Doamne o eliberare,
Să plece de aici eliberat.

Să nu mai simtă azi nici-o durere,
Acel bolnav căci ești vindecător,
La Tine doar Isus e-acea putere,
Să-l vindeci prin al Duhului fior.

Mai vrem azi Doamne vremi de cercetare,
În care inimi mute deschideai,
Când plin de milă și de îndurare,
Mereu doar biruință aduceai.
Amin(diana)