De ți-e inima zdrobită, de ți-e sufletul mâhnit,
De ți-e grea înaintarea, de ești azi scuipat... hulit,
Să te-arunci la poala crucii, plin de-ncredere-n Hristos,
Și să-i spui a ta durere, va privi spre tine-n jos.

De ți-e greu astăzi pe cale, dacă ești doar apăsat,
Dacă gustul vieții tale, este-amar și-ndurerat,
Doar arunc-a ta privire, dincolo de tot ce-i greu,
Vei vedea marea splendoare... care-i numai... Dumnezeu.

Dacă gemi astăzi sub cruce, aplecat de greul ei,
Dacă-ncearcă să-ți dărâme, visele acei ce-s răi,
Tu mai mult să-ți pui nădejdea, în Acel ce nu-i un vis,
Vei vedea cum împlinește, tot ce ție ți-a promis.

De vezi numai nori pe ceruri, ce-s mereu doar tulburați,
De vezi marea ridicată, stropi de ploi nemăsurați,
Să nu tremuri tu de teamă, Domnul nu te va lăsa,
E cu tine-n orice vreme, El de grijă-ți va purta.

El și mâna-ți sprijinește, obosită-n rugăciuni,
E cu tine-n alergare, când comori vrei să aduni,
Pentru cer, pentru vecie, pentru viața cu Isus,
Nu te lasă niciodată, să duci singur ce-ai de dus.

De vezi calea-ntunecată, să privești de după zări,
Îți va lumina cărarea, Cel ce-i Domn și peste mări,
Cel ce mută chiar și munții, ce se-nalță-n fața ta,
Ca să-ți fie luminată, calea către slava Sa.

El vre-o dată nu te uită, chiar de ești acel zdrobit,
Nu lăsa astăzi de șoapte, ca să fii tu amăgit,
Ești un fiu de-un mare Rege, de un unic Creator,
Împăratul veșniciei, Împăratul tuturor.

Cum ești azi... El te primește, ajutorul să îți dea,
Cu o haină de mireasă, să te-mbrace mult ar vrea,
Lângă El rămâi pe cale, te va-nviora îndat,
Oricât ești de trist sau poate, în adânc ești apăsat.

Domnul nu este ca omul, El nu este schimbător,
Pe-ai Săi fiii El nu îi uită, nu-i El nici părtinitor,
De ți-e inima zdrobită, de ți-e sufletul mâhnit,
Nu uita... tu niciodată, de El nu ești părăsit.
Amin (diana)