Copilul Meu ce-n taină strigi, în ceasul cel din noapte,
Înconjurat de-ngrijorări, și-atât de multe șoapte,
În valea vieții te-ai oprit, cuprins de întristare,
De șoapte amăgit ce-ți spun, că tu... nu ai valoare.

Slăbit ești astăzi de puteri, pe-o margine de cale,
Din ceruri Eu am auzit, suspinul tău de jale,
În nepăsare nu voi sta, cobor să-ți dau Eu ție,
Puteri doar noi, și-un dor aprins... de Mine... veșnicie.

Eu strigătul al tău tăcut l-am auzit din vale,
Și oful inimii ce azi, îți face mersu-agale,
Și înspre tine mâna-ntind, să șterg a ta-ntristare,
Copilul Meu... în dreptul tău, mi-arăt a Mea-ndurare.

Cu dragoste îți înfășor, ființa ta plăpândă,
Cu har Eu inima-ți hrănesc, ce-i azi așa flămândă,
Închide ochii și-ai să simți, cum te ating acum,
Căci vreau copile să-nțelegi, nu ești singur pe drum.

Ridic-o mână azi încet, să te atingi de Mine,
Te prind căci vreau să te ridic chiar azi dintre ruine,
Copile nu sta-n deznădejdi, Eu sunt atât de-aproape,
Nu fi răpus de umbre reci, și mincinoase șoapte.

Azi lacrimile ți le șterg, să simți vreau mângâiere,
Ca să-ți alin Eu azi aș vrea, adânca ta durere,
Și aș mai vrea ție să-ți spun, ce mult Eu te iubesc,
O viață veșnică îți dau, un cer îți dăruiesc.

Ridică-te din prăbușiri, Eu sunt chiar lângă tine,
Copile scump... în prăbușiri, nu-ajungi tu lângă Mine,
Știu că putere nu mai ai, că ești azi obosit,
Eu cerul l-am deschis să-ti dau, puteri copil iubit.

Vre-o dată nu te voi lăsa, cum spun acele șoapte,
Ce-atât de-adânc te-au tulburat... voi fi mereu aproape,
Privește-n sus... chiar și din văi, te-aud... sunt Dumnezeu,
Acel ce pentru tine-am dat, tot ce-am avut scump Eu.
Amin(diana)