Treziți-vă frați și surori, chiar de-i târziu în noapte,
Căci stelele ce sunt pe cer ne spun că este-aproape,
Un răsărit de veșnicii, ce margine nu are,
Aproape-i Cel care și azi, e plin doar de-ndurare.

Treziți-vă-n din urmă vremi, chiar dacă sunt mai grele,
Căci trecatoare-aici vor fi, îndată chiar și ele,
Aducătoare de vești sunt, aceste vremi venite,
De vești doar bune, c-acest timp... el este pe sfârșite.

Treziți-vă din somn adânc, ce-n zi aduce noapte,
Căci ațipirea... de Isus, vă duce-așa departe,
Golește candele ce-au fost, și pline ele-odată,
Nechibzuinț-aduce ea, și inimi ce-s deșarte.

Treziți-vă cât nu-i târziu, Acel ce vine... vine,
Pe tine te trezește-acum, dar El vrea și pe mine,
Să mă trezească căci ar vrea, mereu să fiu eu gata,
Să îți aducă ție-ndat, dar și mie răsplata.

Treziți-vă din amăgiri, ce-mi stau și mie-n față,
Din rătăciri să ne trezim, ca să sfârșim în viață,
În ea ajung cei chibzuiți, cu candelele pline,
În veșnicile bucuriii, vor fi cei în suspine.

Treziți-vă ne spune azi, un cer ce se deschide,
Și glasul Lui zdrobește-acum, și inimi ce-s rigide,
Trezire-aduce tuturor, și ție dar și mie,
Să moară unul nu ar vrea... ne vrea în veșnicie.

Să ne trezim ar vrea Isus, și gata de-nălțare,
Să fim doar vegheatori în vremi, ce spun că El apare,
Treziți-vă se-aude azi, din zări ce nu-s departe,
El vine... e pe drum Isus, El este-atât de-aproape.
Amin(diana)