Pe Tine tăria și dragostea vieții, în clipe mai grele eu mult te iubesc,
În Tine mi-ascund eu ființa plăpândă, protivnicii mei Doamne nu mă găsesc.

Tu-mi ești Doamne mie acea-ntăritură, din care eu laude-nalț azi mereu,
Și sunt izbăvit de vrăjmași când te laud, atunci când îți cânt Ție scump Dumnezeu.

Atunci când în jur legături doar de moarte, la pândă stau astăzi, să-nghită ar vrea,
Al meu suflet Doamne când sunt eu pe cale, în grea strâmtoare, nicicum n-ar putea.

Căci eu către Tine din ea strig Isuse, și Tu din locașul Tău Doamne m-asculți,
Căci strigătul meu a ajuns pân-la Tine, și știu... niciodată Isus nu mă uiți.

Tu zgudui... cutremuri pământul îndată, la Tine când Doamne eu strig ne-ncetat,
Și-mi dai izbăvire din grea strâmtoare, căci glasul de Tine îmi este-ascultat.

Tu mâna-ți întinzi și mă scoți și din ape, ce sunt tulburate și-atâta de mari,
Și-mi dai izbăvire mereu de potrivnici, ce sunt ei puternici, vrăjmașii cei tari.

Când dau ei năvală în ziua-ncercării, în loc larg mă scoți, și mereu sprijinești,
Ființa-mi slăbită, eu văd sfânt Isuse, cum Tu-n strâmtoare mai mult mă iubești.

În fața mea astăzi poruncile Tale, mereu ele-mi stau, o plăcere îmi sunt,
De ele departe nu stau niciodată, cât eu către Tine pășesc pe pământ.

Mă-ncingi cu putere, și calea cea dreaptă doar Tu ești Isuse ce-o povățuiești,
Picior de cerboaică îmi dai pe-nălțime să urc mai aproape de slăvi ce-s cerești.

Îmi ești scut Isuse și-a Ta mântuire e marea comoară ce mie mi-ai dat,
Cu dreapta Ta Doamne mă sprijini pe cale, cu Tine vre-o dată nu pot să m-abat.
Amin(diana)