Să nu lași să te despartă, deznădejdea de Isus,
Fără El mai grea e viața, dar și crucea ce-ai de dus.

Căci El astăzi e Acela, umărul care și-a dat,
Ca să duc-a ta povară, chiar dacă e Împărat.

Să te ducă mai departe, de al mântuirii drum,
Să nu lași această vreme, care a venit acum.

Căci tu singur niciodată, nu ai fost... nici nu vei fi,
Luptă-n ele numai Domnul, de te-ncrezi... vei birui.

Să te-ndepărteze greul, de-adevărul ce-a lăsat,
Să nu lași chiar dacă greul, sufletul ți-a apăsat.

Este cel ce te va face, slobod tu mereu să fii,
Adevăru-ți dă și aripi, ca să zbori spre veșnicii.

Întărește-te în Domnul, ancorează-te-n cuvânt,
Este calea către ceruri, cea mai scurtă pe pământ.

Nu lăsa să te abată, tot ce-n cale întâlnești,
Calea plină doar de piedici, este cea spre slăvi cerești.

Nici ca azi să te oprească, vremea rea... tu nu lăsa,
După ea e numai soare, în curând va apărea.

Este după norii care, cerul azi l-au așternut,
Nu-i lăsa să te-ntristeze, să iubești ca la-nceput.

Să aștepți doar cu răbdare, stai lângă Isus mereu,
Doar El poate ca să facă, să treci mai ușor de greu.

Ne te-ndepărta de viață, moartea este-n depărtări,
Viața-i numai pe-o cărare, moartea-i pe multe cărări.
Amin(diana)