Nu fi ca o frunză moartă
Ce se clatină să cadă
Fii plină de suc și verde
Ramurile să te dezmierde
Ține-te tare de copac
Să rezisti până în veac
Nu te desprinde de creangă
De cazi, nimeni nu osă te strângă
De vei merge spre cădere
Tu nu vei avea putere
Și odată dezlipită
Nu vei mai fi iar lipită
Pe pământ de vei cădea
Acolo tu vei rămânea
Te va sufla chiar și vântul
Și vei cutreiera pământul
Ușor tu te vei usca
Și suc nu vei mai avea
Și uite așa a fost odată
O frunză, dar acum uitată
Amin