Aş vrea să scriu de ziua poeziei
O odă bucuriei şi aş vrea
Ca fericirea să mustească-n versuri
Şi să cuprind cu ele... dragostea
Dar vai, e-atâta suferinţă-n lume
Şi-atâtea lacrimi plouă pe pământ
Că parcă-al meu condei e sec şi rece,
Sărac de doruri, de culori şi cânt,
Şi caut adânc în inimă şi-n suflet,
Un strop de apă vie fremătând,
Acolo să plantez un fir de pace,
Să înflorească-n lume mai curând,
Şi totuşi, azi, de ziua poeziei,
Mă-nchin prin vers Părintelui Ceresc,
Pornesc prin aripi dalbe de speranţă
Să Îl găsesc acolo-n univers,
Şi-n Faţa Lui, cu-ntreaga mea fiinţă
Să mă înclin şi tainic să-I şoptesc:
Mai lasă Doamne, pace, între oameni
Şi nu uita că veşnic Te iubesc! ...

Vulcan-21-03-2022
Mary