În lumea deșertăciunilor
Privim spre al nostru Creator,
Spre cel mai pitoresc Decor.

Toate, parcă, se-ntâmplă pe dos
Nu cum a rânduit Hristos
Cu glasul Lui dulce, duios.

Pe Dumnezeu îl sfidează
Integritatea nu mai contează
Și vai! Păcatul îl promovează.

Creștinii sunt periferizați
Și sunt pe nedrept acuzați
Și mulți sunt persecutați.

Liberalismul câștigă teren
Și merge, desigur, nu spre Eden
Ci spre spațiul cel mai obscen.

Moralitatea e pe ducă
Ce-a fost verde se usucă
Mulți pot doar rău să producă.

Cum trăim într-o așa lume
Care-ar vrea să ne sugrume
Și să trimită la noi ciume?

Cuvântul vieții ne spune
S-avem timp de rugăciune
Spre-a-nvinge orice presiune.

Al nostru obiectiv e clar
În veacul meschin și precar:
Călătorim spre eternul hotar.

În lumea deșertăciunilor
De la cine primim ajutor?
Nu de la vreun muritor.

Faima lumii nu ne atrage
Ființele nu-s slăbănoage
De la crez nu ne-om retrage.

Frământarea e fără sens
Stăpânul ne iubește intens
Să-i dăm mulțumiri și consens.

Iubiții Lui se ridică
Mai presus de glie și frică
A lor credință nu este mică.

Orice-ar veni nu dăm ‘napoi
Vrem în clocot să fim nu sloi
Chiar de vin grele nevoi.

Stând în starea harului Lui
Nu ne atinge al lumii cui
Alt stăpân ca al nostru nu-i.

George Cornici
20 Martie, 2022