OMULE CE MARE ESTI...

Omule, ce mare eşti şi cum dai valori în plus,
Când tu ai acolo-un nume printre sfinţi în cer inclus.
Valorile, din astă lume, pentru tine sunt un fleac,
Tu renunţi uşor la ele lăsând forma-acestui veac.

Omule, ce mare eşti când aduni şi pui valoare,
Când cu sârg tu strângi în ceruri pentru slava viitoare.
Acolo-ţi este gândul tot privind mereu în sus,
La Acel mai mare preţ, scopul tău fiind Isus.

Tu priveşti mereu la Domnul spre idealul cel mai bun,
Nu mai strângi gunoaie-n lume cum le-adună un nebun.
Nu-mprumuţi din chipul străzii de la cei ce te-nconjoară
Şi respingi orice ispită când duşmanul ţi-o strecoară.

Omule, ce eşti creat să te-mbraci în chip ceresc,
Mulţi nu văd în tine forma ce-i din omul cel firesc.
Recunosc în tine chipul regăsit în cel umil,
Care rabdă, iartă răul cum te uită un copil.

Acesta-i omul nou după chipul lui Cristos,
Ce-a ieşit la noua viaţă într-un mod victorios.
A murit în moartea Lui iar acum e botezat,
El trăieşte doar în Domnul şi în Duhul înviat.

Nu mai vrem să-mprumutăm din cultura omenească
Ci dorim ca Duhul Tău de-Amalec să ne ferească
Să ne-abatem de la el de la chipul cel din stradă,
Care cum ieşim afară, pretutindeni, fac paradă.

Mai dorim, Isuse Doamne, toţi în Tine morţi s-ajungem,
Ca atunci când vin tornade, în ispite, să nu plângem.
Inaintea Feţei Tale bucurii avem nespuse,
Iar aici, pe frontul vieţii, să ne fii un Scut, Isuse.
Amin.