La pieptul Tău mă simt Isus, ca la un piept de Tată,
Să mă desprind de el n-aș vrea, eu Doamne niciodată,
Pe braț puternic eu mă simt, mereu atât de bine,
Nicicând n-aș vrea ca eu să plec, Isus de lângă Tine.

Pe drumul ce-i prin văi pustii, de Tine niciodată,
Eu nu mă las căci nu aș vrea, o haină ce-i pătată,
La umbra aripii găsesc, odihna mult dorită,
Să plec Isus eu de sub ea, n-u aș mai vrea o clipă.

Prin multe suferinți privesc, spre bolta înstelată,
Căci și în noapte eu te văd, mereu preasfinte Tată,
Când printre stele te cobori, ca să rămâi cu mine,
De Tine eu mă alipesc, căci doar cu Tine-i bine.

De glasul Tău ascult când el, se-aude-n depărtare,
Căci glasul viu mi-aduce-ndat, mereu doar vindecare,
El pentru mine este azi, așa mângâietor,
Pe un ecou de vremi ce sunt, doar primăveri eu zbor.

Doar sub privirea Ta aș vrea, să fiu mereu pe cale,
Nu vreau să plec din raza ei, departe de izvoare,
Căci Doamne doar privirea Ta, îmi dă mereu putere,
Blândețea ochilor îmi dă-n dureri doar mângâiere.

Eu lângă Tine de voi sta, voi fi plin de iubire,
Asemănarea îmi va fi, cu Tine sfinte Mire,
Să plec nu aș mai vrea căci vreau o-ntregă veșnicie,
Cu Tine Doamne ca să fiu, doar plin de bucurie.
Amin(diana)