Astăzi cerurile-nalte, strigă căci are-un cuvânt,
Și le cere celor care, ei pășesc pe-acest pământ,
El le spune ca trăirea, să n-o aibă ca cei răi,
Spune să-și sfințească pasul, chiar de-i dus mereu prin văi.

Celora în clătinare, cere azi statornicie,
Celor închinați la idoli, cere-a lor fățărnicie,
Ea să fie lepădată, căci văzuți sunt de Isus,
Ei fățarnici niciodată, nu ajung în ceruri sus.

Pentru cei fără putere, lor le cere Domnul azi,
Să ridice-a lor privire, chiar de-i mijloc de necaz,
Doar de sus vine-ajutorul, așteptat de ei mereu,
Căci puterea cea mai mare, este numai Dumnezeu.

Poate-n orice suferință, să coboare El de sus,
Ca să ducă împreun-ar vrea cu tine ce-ai de dus,
Doar încrede-te în Domnul, lângă tine-L vei vedea,
Chiar atunci când tu vei spune, că ți-e calea mult prea grea.

Celor care au credință, le dă harul cel divin,
Ca să simtă alinare, când ei în ascuns suspin,
Poate să ți-l dea și ție, de te-ncrezi în Dumnezeu,
Nu o clipă, nu o vreme, nu un timp... El vrea mereu.

Cere-ncredere deplina, chiar și-n vremea care-i grea,
El vrea inima întreagă, pentru cer să bată ea,
Cere-un dor aprins de ceruri, ca să vină-n ajutor,
Celor care vor sa urce, dar au aripi frânte-n zbor.

Azi din cerurile-nalte, Domnul prin al Său cuvânt,
Vrea să întărească pasul, obosit ce-i pe pământ,
Va hrăni acum flămândul, apă-i dă celui setos,
Căci Acel care deschide, cerul e Isus Hristos.
Amin(diana)