Mi-e dor de Domnul meu... de cer, de Țara ce-i doar sfântă,
De îngerii ce veșnic Lui, în coruri ei îi cântă,
De-acel miros de pace plin, ce este-mbietor,
Sub cerul ce-i atât de-ntins, eu azi aștept cu dor.

Aștept să vină Domnul meu, ca să mă duc-acasă,
Eu cred că va veni îndat, mi-a spus că nu mă lasă,
Chiar dacă sunt pe-un așternut, pe un adânc de vale,
Nu sunt înfrânt căci sunt mereu, cu Domnul meu pe cale.

Mi-e dor de-un veșnic răsărit, ce este după stele,
De cel ce-a fost făgăduit, demult ființei mele,
Mi-e dor de tot ce mi-a promis, de tot ce este sus,
De pieptul cald... odihnitor, de pieptul lui Isus.

E dorul ce mi-a ridicat, spre cer a mea privire,
El inima mi-a îmbrăcat, cu haina de iubire,
Să îl urmez doar pe Isus, îmi dă mereu dorință,
El întărește către cer, Pe drum a mea ființă.

Mi-e dor de locul veșnic viu, să uit de-orice-ntristare,
Mi-e dor Tatăl meu ceresc, ce are îndurare,
Să plec din lumea de dureri, îmi este-atât de dor,
De trâmbița ce v-anunța, că-ncepe-un ultim zbor.

Aș vrea un timp făr-așteptări, să vină mai îndată,
Acel ce-i fără de sfârșit, mi-e dor ca să înceapă,
Dar pân-atunci aș vrea mereu, Să ardă-n pieptul meu,
Cu foc aprins chiar și atunci, când spun că este greu.

Mi-e dor mereu, mi-atât de dor, de viața-n veșnicie,
Eu știu că-n ea nu va mai fi, nici lacrimi nici mânie,
Mi-e dor de pacea lui Isus, de blânda Lui privire,
Mi-e dor de locul veșnic viu, mi-e dor de nemurire.
Amin(diana)