Urc pe-o aripă divină, cu un vis spre ceruri zbor,
Închid ochii... strig la Domnul, simt al Duhului fior,
Ce îmi dă o alinare, când tăcut aștept mereu,
Revenirea Celui veșnic, ce îmi este Dumnezeu.

Cu o frunte ridicată-mi iau avânt azi zi de zi,
Întind mâna căci pe Domnul, să-l ating mult mi-aș dori,
Nimenea nu mă întoarce, doar alerg... nu obosesc,
Căci îmi dă un cer putere, înspre care eu privesc.

Nu poate nici a mea gură, s-o închidă cineva,
Căci am o dorință mare, Domnului de a-i cânta,
Oricât ar urla văzduhul, eu voi lăuda mereu,
Bunătatea și iubirea, veșnicului Dumnezeu.

Inima în piept îmi bate, numai pentru Cel ce-i sfânt,
Am în față numai cerul, cât mi-e pasul pe pământ,
Toate trec pe lângă mine, căci pe Domnul îl doresc,
El îmi este desfătare, doar pe El mult îl iubesc.

Urc pe mâna ce-o întinde, când îl chem în ajutor,
Și mă trece de-orice munte, de-orice val, de orice nor,
Mă ascund la pieptul care, el îmi este adăpost,
Viața mea numai cu Domnul, poate ca să aibă rost.

Fără El sunt doar țărână, praful fluturat de vânt,
Sunt o frunză aruncată, în adâncul de pământ,
Să trăiesc fără de Domnul, nici-o clipă nu aș vrea,
Este singura și marea, dragoste în viața mea.
Amin(diana)