Ai fost pierdut... din mii și mii, El te-a ales pe tine,
Din lumea plină de păcat, m-a smuls El și pe mine,
Suflarea vieți-n noi a pus, și pasul pe-o cărare,
Ce duce-n cerul Său... divin, ce margine nu are.

Erai un rătăcit pe drum, ai fost scos la lumină,
Și mie-n inimă mi-a pus, iubire... azi e plină,
Și-a pus pecetea peste noi, ne-a dat acea putere,
Ce nu ne lasă să cădem, ne dă și mângâiere.

Cu haina alba ne-a-mbrăcat, ca-n zi de sărbătoare,
Să fim în zbor spre cer cu El, o vrea strălucitoare,
Curată s-o păstrăm mereu, să nu fie vre-o pată
Ce-n ziua când El va veni, pe noi să ne despartă.

Ai fost poate ades zdrobit, Isus cum și pe mine,
Te-a ridicat... te-a întărit, te-a scos dintre ruine,
Ți-a dat atâtea bucurii, și mie fericire,
Căci Dumnezeu nu este om, e plin doar de iubire.

Și astăzi suntem fiii ai Săi, pe calea către viață,
Pe ea Isus este Acel ce merge doar în față,
Pe urma Lui noi să pășim, ca să primim răsplata,
Dar pentru ea ne spune azi, mereu ca să fim gata.

Căci ziua când El va veni, nu-i nimenea s-o știe,
Dar știm că Domnul va veni, s-aduc-o veșnicie,
Să fim curați și pregătiți, de-o mare înălțare,
Și tu și eu gata sa fim, Isus curând apare.
Amin(diana)