Două case- au fost zidite
Când priveai, păreau la fel
Cu ferestre largi, vopsite
Și-n pereți... aveau oțel!

Ce-arătau pe din afară
Era amplu și frumos
Acei oameni se munciră
S-aibă numele faimos

Când privești pe dinafară
Îi vezi tari pe amândoi
Dar la simplă ploaie-ușoară
Vezi pe ce-au clădit de soi...

Ca orice lucru în viață,
Totu-i aspru încercat
Să se vadă a lui față
Dacă e aur curat

Astfel, au venit șuvoaie
Ploi și aprige furtuni
Au bătut vânturi greoaie
Peste casa celor buni...

Una a rămas întreagă,
Spre mirarea celor mulți
Alta a căzut de vlagă
Cu obloanele desculț

Care e secretul totuși?
Ambele au fost la fel
Ambele cu flori de lotuși
Desenate pe nivel

Cea rămasă în picioare
S-a clădit doar în Hristos
El e Stâncă, El e soare
El ne ține luminos!

Casa ce-a fost doborâtă
Și culcată la pământ
Pe nisip a fost clădită
Pe-un nisip purtat de vânt

Stânca-i veșnică și ține
Dar nisipu-i spulberat
Tot ce știi din El, rămâne
Adevărul Lui curat!

Nu clădi pe dinafară
Nu vopsi mormântul gol
Nu mai fi spre-a fi să pară
Nu te mai juca un rol

Ce-a ținut la încercare
A fost lucrul în ascuns:
Orele de închinare
Din cămara cea de sus

Timpul cel din cămăruță,
Unde-ai tras zăvorul tău
Au ținut a ta căsuță
În picioare-n ceasul rău

Ia aminte și zidește
Temelia în Hristos
Și apoi pe ea clădește
Lucru trainic și frumos!

Eu îți spun de dinainte
Că vei fi și încercat
Și în fapte și-n cuvinte
Să se vadă ce-ai lucrat

Fii atent la temelie
Căci ea ține casa ta!
Când e vânt și vijelie,
Lasă-te în mâna Sa!

26 martie 2022