Cunosc azi iubirea, îmi dă mereu aripi, îmi dă și odihnă, și pace mereu,
Cunosc alinarea, ce-mi dă mângâiere, când strig în tăcere spre-al meu Dumnezeu.
Cunosc răsăritul ce-aduce lumină, căci văd cum în urmă rămâne-un apus,
Cunosc chiar și zarea, căci văd după zare, cum vine... e-aproape, iubitul Isus.
Cunosc mângâierea, ce astăzi mi-aduce, doar clipele pline, de mii bucurii,
Mi-aduce cu Domnul, o vreme-mpreună, acele trăiri ce-s divine... ce-s vii.
Cunosc astăzi gustul, acel ce-i de miere, amarul din viață, el este-un trecut,
Mi-e inima plină, e caldă, ea bate, mereu pentru Domnul, căci l-a cunoscut.
Cunosc astăzi glasul, ce-ntruna mă cheamă, e cel ce pe nume, cândva m-a chemat,
L-aud eu în noapte, l-aud și în ziuă, să fiu astăzi singur, El nu m-a lăsat.
Cunosc și puterea, ce-adâncul deschide, din el să fiu scos în cuptor și-ncercări,
Mereu ea îmi pune azi pasul pe cale, s-ajung unde vreau, la Isus... după zări.
Cunosc bucuria, îl știu și pe Domnul, mă face Isus fericit azi mereu,
Aud de războaie, aud și de molimi, dar mie pe cale deloc nu mi-e greu.
Cunosc pacea sfântă, căci El cu-ndurare, în dreptul meu Domnul cândva sa oprit,
Din dragostea care și astăzi mi-o poartă, mi-a dat biruință și m-a mântuit.
Amin(diana)