O, Iubire Sfântă, minunată! ...

O, Iubire sfântă, minunată,
Cu-al Tău tezaur nesfârşit,
Tu ai fost piatra-ndepărtată
Şi de constructori lepădată,
De cei ce nu Te-au preţuit!

Tu ai fost scumpă şi aleasă
Ca să cladeşti spre bucurie,
Din pietre vii, o nouă casă
Cu neamuri, multe la masă,
Un Templu pentru veşnicie!

Să-Ţi fim în sângele jertfirii
Popor al Tău, în legământ,
Având idealul desăvârşirii
Sub pecetea sfânt-a iubirii,
Şi-al ascultării, prin Cuvânt.

Căci Tu, Iubire ai dat totul
Şi cer şi slava-n preamărire,
Şi viaţa-Ţi, a fost antidotul,
Să-şi potă omul afla rostul,
În cea mai sfântă mântuire!

În planul sfânt, ai acceptat
Ca să Ţi-o dai, şi iar s-o iei,
Când pe Calvar, crucificat
Prin jertfă Te-ai manifestat,
Ţi-ai pus puterea dragostei!

La ce-ai decis, din veşnicie
N-a fost nimic de-adăugat,
O, Iubire sfântă, în măreţie
Tu-ai strălucit spre bucurie,
Prin împlinire, ne-ai salvat!

Flavius Laurian Duverna
30 martie 2007