Sunt aici, Tată, cu ochii în lacrimi,
Cu sufletul rană și inima mică.
Mi-e dor să Te văd în puterea-Ți măreață,
Dar parcă în mine e-o umbră de frică.

Așa de înalți mi se par munții vieții -
Nu pot nici să văd până unde țintesc.
O, vino, la mine și-ntinde-mi o mână;
Să uit de necazuri și iar să zâmbesc!

Când noaptea se lasă și temeri se-arată
Privesc înspre stele - spre-a lor infinit -
Și-aș vrea s-am credință că Tu ești puternic
Și-a Ta îndurare nu are sfârșit.

Se duc lupte-n mine și-mi lasă în suflet
Tăcere și dor după inima Ta;
Mă-ntorc azi la Tine cu ochii în plânset:
Mai ia-mă pe brațe și nu mă lăsa!

Spre munți îmi ridic ochii plini de speranțe -
Te caut și cer ajutoru-Ți divin.
La Tine găsesc adăpost, siguranță;
Curând cerul meu va fi iarăși senin!